Iubito,
frumuseţea e trecătoare,
e o floare
bătută de brumă şi vânt,
veşnic se naşte,
dar piere de soare
în neagra ţărână
a acestui pământ.
Şi tu eşti o floare
cu-arome plăpânde,
un mic univers
de stranii
bucurii
şi fluturi sfioşi
de s-abat în petale
sunt fluturi de toamnă
pierduţi şi pustii.
Nu-i crede,
ei vor ca să fure,
să-ţi soarbă mireasma
cea plină de har,
păstreaz-o-n corola
ce râde-n lumină,
n-o da
la orice trecător de hoinar.
Iubito,
frumuseţea-i o umbră
ce piere
când razele soarelui mor,
e doar o părere,
un vis ce dispare
cu anii ce trec
înspre ultimul zbor.
Leonid IACOB
Iubirea este o primăvară din care trebuie să stârpeşti multe omizi, ca să poţi culege-n toamnă frumoase fructe. Dar ce păcat, poete, stârpind omizile îţi stârpeşti în mai trandafirii tăi… de fluturi.
Iubirea este singura modalitate de a înţelege altă fiinţă umană în miezul cel mai adânc al personalităţii sale.
Iubirea este viaţă. Şi dacă îţi lipseşte iubirea, îţi lipseşte viaţa
Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrăţişare pătimaşă… şi un suflet smuls din piept…
Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieţii. Fără ea, ai fi un etern afon în corul imens al omenirii.
Iubirea este ceva atât de deosebit încât n-o poţi ascunde, unde există, nici s-o simulezi, acolo unde nu există.
Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile vieţii tale înfloresc singure.
Iubirea este un fum făcut din arborii suspinelor. Purificată, e un foc în ochii celor ce se iubesc. Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor ce se îndrăgesc. Şi încă ce mai e? E nebunia cea mai înţeleaptă, fierea ce înăbuşă, dulceaţa ce ne mântuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu