Nu mai ştiu
dacă sunt copac sau statuie,
nici dacă sunt creangă
sau simplă gutuie,
dar ştiu ca prin mine
trec anotimpuri şi vise
şi cântecele mele
le ţin în toamnele albastre, deschise.
Poate că de-aceea
mă strigi şi te strig,
poate de-aceea ni-e cald
sau ni-e frig.
Dar, dacă lângă mine
vei sta cu a ta coroană
ţesută-n aramă gălbuie,
poate n-am să mai fiu
nici copac, nici statuie,
nici floare şi nici
măcar o gutuie,
ci doar un cântec
venit din descântec,
pe care tu
îl vei îngâna seară de seară
când toamnele
şi iernile
peste noi se coboară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu