Te-aştept străfulgerat de-o amintire
Din vremea când ştiam că din lume mă aduni,
Iar inima ce nu ştia a ta gândire
Era vieţuitoare peste acele lumi.
Azi nici pentru durere, să-mi sfâşii eu nu pot,
Veşmântul, ce cu tine m-a înlănţuit,
Eram atunci orbit cu tot ce-aveam,cu tot...
Şi abia acum eu vad că tu nu m-ai iubit!
Am fost trofeul pe care în vreme-aceea îl râvneai
Iar eu, cu uşurinţă am dat ce-aveam în mine,
Credeam orice,credeam în tot ce îmi spuneai
Acum, eu te cunoc mai bine şi nu mai cred în tine.
Am vrut ca să păstrez pentru noi doi din clipele puţine
Purtam în inimă iubire şi în braţe flori,
Un zbor de porumbel imaculat erai tu pentru mine
Dar m-ai durut destul, acum nu mă mai dori!
Trecuse mult de-atunci si nu mi-ai spus un nume
Puteam să te numesc înger, sau poate, floare
Iar verdele din ochii tăi şi astăzi îmi va spune
Că tu nu mă iubeai şi nici astăzi, asta nu te doare.
Din părul tău ca noaptea de întunecat
Am strâns o buclă care să fie doar a mea,
Şi nu-nţeleg de ce nu crezi c-ar fi păcat
Din amintitiri să strâng doar eu, de ce, ar fi aşa?
Hai, lasă-mi ochii cu frumuseţea lor doar mie
Să îi aşez pe cerul plin de stele lucitoare,
De-aici de pe pământ mă voi ruga ai mei să fie
Aşa cum au mai fost în mintea mea năucitoare.
Natura ţi-a dat ţie minunea creată doar de Dumnezeu
Desfid pe orişicine-ar crede că tu eşti păcătoasă,
Sau că se poate ca tu să faci cuiva vre-un rău
De-aceea, acolo, sus în ceruri tot tu,îmi vei fi aleasă!
Nu crede decât ce vezi cu ochii tăi,
Şi nu uita că, doar un om e bun dintre o sută răi!...
(decembrie 2011 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu