Suspini în tăcere şi veşnic pari tristă,
Iubirea o cauţi şi ştii că există
Deşerturi şi lacrimi în numele ei,
Doar noaptea mai ştie visul unei femei
Şi-un vis se mai naşte sau moare-n tăcere,
Duci lumea pe braţe zâmbind la durere
Şi inima ta e izvorul sublim
Prin tine ne naştem, fără tine murim.
Laşi totul de o parte când viaţa ţi-o cere,
Devii doar o torţă ce dai mângâiere
Şi-alungi tot ce-i zbucium şi sete şi chin,
În rând cu poeţii la tine mă-nchin.
Şi visul tău tandru ce pare scânteie
Va arde de-a pururi în mine, femeie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu