Nu am vrut niciodată să fiu veşnic,
Doar am vrut să trăiesc până ce mă voi fi săturat de verde,
în vară,
De-albastru, în mare de mare,
şi-n ceruri,
de tine culoare,
De sunet pur, de caldă vioară.
Nu am vrut niciodată să fiu veşnic,
Dar mi-am dorit să îmbătrânesc în urmă de tine,
în cânturi de april;
Nu mi-am dorit nicicând să mai rămân copil,
Dar mi-am dorit să adorm de mare,
în plete sure,
Şi gârbovit de o viaţă de om.
Nu mi-am dorit nicicând să fiu veşnic,
Dar nu-mi ucide speranţele de a scăpăta de gânduri,
Într-un apus,
Atunci, de-abia atunci,
Eu voi să adorm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu