Tu - Boris Ioachim

Iubirea ta mi-adie-n șoapte
Un vag parfum de primăveri...
Când te privesc plecând în noapte -
Mai drag mi-e ,,mâine”decât ,,ieri”.

Te mlădiezi, cumva, șerpește
Printre copacii înfloriți
Și luna păru-ți poleiește
Cu aur de avari smintiți.

Avar mi-e sufletul de tine -
Abia-ai plecat și iar mi-e dor -
Și iar mi-e  rău și iar mi-e bine
Și iar mi-e soare și iar mi-e nor.

Vreau să fiu drumul ce-ți sărută
Fiece pas ce-l faci, grăbit...
Cu mersul tău, firav, de ciută,
Stârnești castanul ațipit.

Și te petrec, zâmbind șagalnic,
Toți sorii lumilor de sus...
Și-mi saltă sufletul năvalnic
Că-n viața ta-nu-s un intrus.

Și nu-mi mai pasă că drumeagul
Îți fură repezi sărutări -
Și nici de sorii ce șiragul
Își-ntind în negre depărtări.

Ai dispărut...mai simt, în noapte,
Arzânde-a-tale mângâieri...
Și-mi tot repet, cu aprinse șoapte:
,,Mai drag mi-e mâine decât ieri!”