VERSURI...

Persoane interesate

luni, 28 mai 2012

Dori Lederer - SUFLET NEGUSTOR




E greu uneori cu talpa desculță pământul să-l calci
Și ziua, în cioburi să-ți umble grăbită sub pas,
E greu când o lume-ți vorbește și tu ai ales ca să taci,
Când mâini cu orgolii de om îți sunt înfipte-n grumaz.

E greu de crezut că-n ceruri e carne și-s oase
Și sufletul însuși se poate numi negustor,
Că inimi și gânduri în târg, la mezat, pot fi scoase,
E greu când le știi, să nu vrei să rămâi muritor.

De-ar fi ca trupul, pe-aici, în cenușă să-l lași,
Să pleci într-o lume cu oameni și toate-ale lor,
Cu sete, cu foame, cu pofte și miri și urmași
Va fi greu să nu îți dorești să rămâi muritor.

Când sufletul zboară oricând și oricum și oriunde
Și zboru-i e ieftin și ciclic ca și-al unui soare,
Aripile dacă nu-i poartă spre cer rugăciune,
Atunci, este greu să nu-i interzici să mai zboare.

Decât să îl port pe aici pe pământ, negustor,
Orgolii lumești să vândă cu palme păgâne
Mai bine-l trimit în exil și rămân muritor,
Un vas necioplit ce-a crezut într-o altfel de lume.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu